‘S-au furat carti?’ aka ‘Hotul de carti’

Acest articol este privat. Nu am vrut sa includ vreun spoiler in cel original. Va invit sa discutam cu adevarat aceasta carte. Pe ce mizati?  Pe film sau pe carte?

Markus Zusak

Coperta si ‘jacheta’


Ce asteptari am avut:

Asteptam sa ma incante o poveste din perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. Nu am cautat o carte despre ororile razboiului sau despre Holocaust. De vreme ce nu era inspirata dintr-o poveste reala speram sa fie o lectura placuta, emotionala si frumos scrisa.


Parere personala:

Dati-mi voie sa adaug inainte de a incepe un singur lucru. Nu era o carte pe care as fi ales-o de obicei. Imi plac cartile ale caror autori sunt morti si am sa va dezvalui un mic secret. Acum cand scriu acest review inca ma incurc la numele autorului. Asta ca sa stiti cat de mult m-a ‘impresionat’… totusi, i-am acordat o sansa.

Odata ce ati ajuns la acest articol nu cred ca mai are rost sa pun si rezumatul. Revenind:


SPOILERS AHEAD:

Din cauza ca am vazut filmul, am fost mai ingaduitoare. Stiam o parte din momentele importante ce urmau sa se intample si am incercat sa imi dau seama ce intentii a avut Zusak.

PERSONAJE: Primul lucru pe care il apreciez la o lectura sunt personajele. In ‘Hotul de carti’ parcurgem jumatate de carte in care ne sunt insiruite o serie de intamplari si nici una din ele nu duce la construirea relatiilor dintre eroi. Cum am citat in articolul precedent, Rudy ‘a fost mereu destinat sa-i fie lui Liesel cel mai bun prieten‘ dar nu o si arata. Cititorul simplu ar putea fi dezamagit pe la mijlocul cartii cand ne anunta ca Rudy va muri. In general nu judec nimic din ce decide autorul atata timp cat impleteste frumos sirul povestirii dar aici cred ca Zusak si-a luat o libertate care il costa. A anuntat moartea unui personaj important inca de cand nu ne atasaseram de el. Pacat.

Sosirea lui Max, exreul boxer, nu a schimbat prea mult actiunea si a fost foarte usor acceptat in familie. Circumstantele, lupta lautrica a acestuia si momentele de apropiere fata de Liesel nu le simtim. Fata devine foarte usor pentru Max ‘omul cel mai bun care a vegheat vreodata asupra mea’ si totul devine cliseu. Halucinatiile lui in care se bate cu Hitler iarasi ar fi trebuit sa fie un semn important pentru povestea noastra. Aceste vise pe jumatate ar fi trebuit sa-l contureze pe Hitler, antagonistul omniprezent si sa-l transforme intr-o existenta apasatoare si tulburatoare.

TIMP SI SPATIU: Cu intentia de a da o forma romanului care transcende timp si spatiu a invalmasit firul povestii. Porneste fiecare capitol cu impresii de la care sa urmeze intamplarea cu pricina, ia firul povestii care fusese aruncat de la capitolul precedent, il taie, il leaga si il continua din alta parte. Nu exista prezent, trecut si viitor decat in verbe. Unul dintre pasaje arata cam asa:

‘Privind in trecut, Liesel isi spunea ca nu a fost chiar cine stie ce – aici nu am inteles cine a povestit – [iar pasaj prevestitor despre un alt moment important, concedierea mamei de catre familia primarului] – de aici incepe Moartea sa povesteasca – De fapt, totul a inceput cu circa o saptamana inainte de data de 24…’ 

PUNCTE CHEIE SI NARATOR: Asa cum pentru personajele noastre pretind a fi ‘momente definitorii’, moartea fratelui ei, visele, simbolul cartii Mein Kampf, ascunderea evreului, despartirea de sotia primarului, ironia mortii lui Rudy de a muri inainte de termen si fara sarutul mult cerut, cele 3 acte de prostie a lui Rudy scrise cu liniuta, ar fi trebuit sa le parcurgem si sa le traim, sa ne plangem personajele si soarta lor si nu sa le citim aruncate cu vreo cateva capitole mai inainte pe premiza dupa cum afirma Moartea‘V-am prezentat doua evenimente in avans pentru ca nu ma intereseaza prea tare sa construiesc misterul. Misterul ma plictiseste, ma oboseste.’. Cred ca acest extras e perfect pentru a o caracteriza, pe ea ca fiind plictisita, superficiala si care mai devreme o intalneam spunand: ‘Nu e timp pentru a fi superficial. Nu este timp pentru frivolitate.’.

WUT? Sunt multe lucruri pe care nu le-am inteles si unul din ele a fost cearta lui Liesel cu sotia primarului, ‘femeie stearsa’ care nu stiu daca a avut 2 replici in toata cartea, cearta care a insemnat doar Liesel aruncand cu vorbe ‘taioase’ la adresa femeii din fata ei. Iarasi, batalie imaginara in care ea isi elibereaza frustarile pentru moartea fratelui ei denigrand pe fiul acesteia. Mai pe scurt, Liesel tipa la ea, ii arunca inapoi cartea care o primise ca dar ca despartire si apoi se intoarce sa o fure pentru ca numai prin revendicarea ei poate intra cu adevarat in posesia ei.

Acest roman ar fi putut fi minunat. Ar fi putut zugravi o lume induiosator de tragica. Contextul era propice, personajele au avut potential, a avut momente pe care le-a pierdut si momente la care le-a dat cu piciorul. Naratorul din nou ar fi putut citi ‘culori’ si povesti dupa motivul real pentru care a fost ales ca narator: de a reprezenta ironia mortii. Strada, vecinii, scoala, ‘furtisagurile’ au fost detalii de mici proportii pe care ar fi putut cladi baza evolutiei lui Liesel in hotul de carti. Pacat.

FILMUL pot spune ca, dupa parerea mea, a subliniat si compensat pentru toate minusurile din carte. A fost facut cu maiestrie. Exemplu concret este simpla fraza dintre Liesel si Max ‘It wasn’t always mine’ care a sugerat faptul ca ei se aseamana si a fost mai usor sa intelegem de ce a evoluat relatia dintre cei doi. A mai compensat si prin faptul ca filmul s-a concentrat mai mult pe motivatia lui Liesel si pe sentimentele ei. Cartea s-a concentrat pe carti. Nu aveti cum sa ma contraziceti. Naratorul a spus ca ne va povesti despre Liesel si o va folosi drept justificare pentru raul din natura umana si in schimb ne-a invartit-o pe Liesel in jurul a trei carti… In rest, repetitii peste repetitii.

Dupa aceasta carte i-ar mi-am dat una peste cap si mi-am reamintit ca bestseller nu inseamna neaparat bestbookofthecentury. Eu nu am auzit despre carte decat dupa ce a aparut filmul. De aici a urmat toata reclama, fapt si pentru care a fost tiparita in varianta hardcover si cu ‘Acum o ecranizare de exceptie de la Twentieth Century Fox’.

CONCLUZIE:

Cand am inchis aceasta carte, am ramas cu impresia are un stil oarecum stangaci si nu foarte matur.

Nu sta in caracterul meu sa arunc cu noroi in munca omului, mai ales una de 500 si ceva de pagini cand eu nu stiu sa leg nici macar doua propozitii dar banuiesc ca v-ati dat seama ca acest roman nu-mi va darama topul cartilor mele preferate dar desigur, asta e parerea mea subiectiva. Ma intorc la scriitorii mei morti.


Sunt curioasa de cum vi s-a parut aceasta carte si daca trebuie sa mai adaug ceva, sa ma anuntati. Pff, simt ca am omis multe lucruri… despre sfarsit sau despre toate intreruperile si titlurile si subtitlurile si si atatea…dar gata 🙂

Va pup!

Anunțuri

Ce parere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s